ELA

„Seniorul” locuia intr-un apartament alcatuit dintr-o sufragerie, un dormitor si dependinte, la etajul al X-lea. Cel putin o data pe saptamana, de cele mai multe ori sambata sau duminica, podeaua apartamentului vibra de ritmurile emise de aparatura electronica aflata in apartamentul de la etajul al IX-lea, in posesia unui tanar de aproape treizeci de ani, pe care parintii il inzestrasera cu locuinta in asteptarea unui curs firesc al vietii. Dudu, tanarul de aproape treizeci de ani, avea aerul unui om mandru, blazat. „Seniorul” l-a evitat, s-a ferit sa discute cu el. Nu ii retinuse figura. Lica si Nea Vica ii spusesera despre el ca il lovea cu piciorul pe cainele Bob si-l injura grosolan. Dar deodata Dudu a devenit interesant! Intr-o seara, „Seniorul” revenise acasa de la Coca, savurand inca aburii ceaiului de flori de tei cu lamaie si bucati de mar si de nuca si, la lift, a dat de o pereche de tineri, el Dudu, inalt, in blugi si o vesta de piele pe umeri, carand un rucsac si ea, inalta, subtire, tunsa cum nu se putea mai scurt, tot in blugi cu un poncho pe umeri, avand o valiza enorma alaturi. I-a privit fara interes intr-o doara, pana s-au suit in ascensor. S-a simtit o clipa macar fixat de ochii fetei, dar nu a dat nicio importanta senzatiei. Abia dupa ce a ajuns in apartament, a dorit deodata sa o poata revedea pe acea fata. Ii recitise in memorie trasaturile si descoperise ca multe din ele erau comune cu ale unei foste eleve, care terminase liceul cu vreo sapte ani in urma. Avea asadar cam 25 de ani si era posibil sa fie chiar Ela! Adica lungana dintr-a XII-a C. „Rolexy”, profesoara de sport ii spusese ca era posibil, ca el, „Seniorul”, profesorul de romana, sa-i fi cazut cu tronc, la inimioara Elei. Tratase destainuirea ca pe o aiureala neinspirata si abia dupa o luna, fara sa vrea descoperise ca din cand in cand este tentat sa-i acorde atentie speciala Elei, sa o observe. Ajunsese repede la constatarea ca e o fata foarte frumoasa, cu o anumita distinctie, superioara varstei. Nu lipsise de la nicio ora, indeplinea toate cerintele cursului cu promptitudine si silinta. Vacanta de vara topise toata povestea si, absolventa, Ela disparuse. Ramasese ca o amintire placuta si oarecum stranie, fascinanta. De la Lica aflase ca Dudu incepuse sa locuiasca impreuna cu o fata inalta, mandra. Abia dupa o luna a avuses „Seniorul” prilejul sa o revada si sa incerce sa se lamureasca daca era vorba de de Ela. O vazuse de departe cum intra in bloc si a marit pasul sa o ajunga din urma sao poata privi din nou, in asteptarea ascensorului. Nu a fost nevoie sa se straduiasca sa descopere trasaturile necesare unei lamuriri decisive. Abia intrase in holul blocului si ea l-a saluta cu glas limpede si plin: „Buna seara, domnul profesor!” I-a raspuns si a adaugat privind-o in ochi: „Imi pare bine sa va revad! Sunteti Ela, Ela Vasilescu!” S-a lasat invaluit de zambetul ei care ii izbucnise pe chip, exprimand bucurie si surprindere. Au urcat impreuna in lift, privindu-se intens, sub imperiul amintirilor care ii copleseau.

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;ELA&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s