VIN FIERT

Cu grija ca Ela sa nu ii poata surprinde privirea cu care o admira, „Seniorul” isi rotea mereu capul intrebator: „Si Dudu? Nu apare si el?”

Ela a luat si ea loc, parca plutind cateva clipe deasupra unui scaun si i-a dat explicatii: „Dudu nu mai apare. Incepand chiar de azi, 1 ianuarie, el nu mai locuieste aici! Amanetase casa, ma rog, o pusese gaj la o banca si i-am rascumparat-o! Am trait vreun an impreuna, dar a decis sa ma paraseasca odata cu casa. A sters-o! S-a dus la furat prin Europa! Mi-a promis solemn ca nu voi mai auzi de el! Asa ca eu azi sarbatoresc si Anul Nou si un fel de prima zi de libertate!” Dupa minute lungi de tacere, in care sufrageria a fost dominata de zambetul Elei, „Seniorul” s-a ridicat deodata de pe fotoliu si i-a spus: „Mi-ati facut o surpriza, doamna! Ma pregatisem pentru o serata printre tineri!” Ela si-a ascuns zambetul si cu o voce egala a intrebat: „Surpriza este asa de mare incat simtiti nevoia sa ma parasiti?” Vocea calda a „Seniorului” a linistit-o imediat: „Nici vorba! Ma pregatisem pentru o ora doua de confruntare a gandurilor mele cu cele ale unui grup de tineri! Acum cred ca urmeaza sa petrec o seara lunga in compania unei doamne! Dupa cele maximum doua ceasuri pe care mi le inchipuisem ca pe un joc vioi de replici, eram pregatit sa ies sa beau ceaiul, primul ceai in oras in acest an, la „Coca”! Sunt asteptat si acolo, oricand inainte de Miezul Noptii! V-as invita sa mergem impreuna inca de acum! Eliberarea pe care o simtiti s-ar potrivi cu o iesire din casa, cu deschideri de usi. Nu credeti?” Ela incerca sa-si recompuna surasul si dupa un oftat pe care nu a reusit sa-l disimuleze l-a rugat sa ia loc cateva minute, ca ea sa se poata pregati sa iasa din casa, sa devina din gazda invitata. „V-as pune muzica, dar nu cred ca stiu ce ati vrea sa ascultati…” „Seniorul” ii multumi si scoase din buzunarul hainei un volumas elegant, cu coperti negre: „Voi citi!” S-a facut liniste adanca. Dupa minute lungi, Ela a reaparut imbracata in palton negru, infasurata cu un fular argintiu. Abia atunci „seniorul” a urcat cu pasi mari, cate doua trepte deodata, sa-si ia si el paltonul si apoi au iesit amandoi spre „Coca”. Ela avea tendinta sa paseasca mai repede, mai cu hotarare, dar „Seniorul” o tempera, facand pasi mari, dar egali, intr-un ritm inferior celui cu care respirau.

Ela s-a adaptat ritmului solemn si au intrat amandoi la „Coca”, urand cu voci discrete, dar suficient de sonore, „La multi ani!” tuturor celor prezenti si era destula lume sa intoarca privirile spre ei. Pe masa la care obisnuia sa-si petreaca serile „Seniorul” se pusese, din grija Cocai, un bilet care anunta ca locurile erau rezervate. Si-au lasat paltoanele in cuierul de langa masa si au luat loc, nu fata in fata, ci pe cate o latura invecinata, asa incat sa poata sa priveasca fiecare spre mijlocul salii. Coca a inteles ca in seara aceea, cel ma i potrivit ceai aromat pentru „Senior” era vinul fiert cu mirodenii. Era fierbinte si Ela s-a bucurat sa respire aburii cu gust de struguri. Vorbeau doar din priviri. „Seniorul” impusese tacerea, adica anulase orice incercare de a intretine o conversatie formala. Intr-un tarziu, cand lumea din local a inceput sa se retraga, probabil sa ajunga la filmele de la televizor, „Seniorul” a inceput sa vorbeasca rar, povestindu-si ganduri aparent fara legatura, pe care Ela incerca sa le urmareasca, privindu-l tinta si ascultandu-l atenta. „Cand reusim sa ne vorbim cu un ton simplu, in ritm ponderat, inseamna ca nu ne domina nicio parere de rau. Nu ca nu regretam nimic dintr-un trecut apropiat sau indepartat, dar acele regrete nu ne coplesesc. Inseamna asadar ca nu stiu ce stangacie nu ne obsedeaza si ca avem puterea sa ne-o explicam si sa ne-o acceptam. Pentru ca viata ne impune de atatea si atatea ori sa suportam indurerari morale prelungi. Gesturi necuvenite, comise cu voie sau din intamplare, minciuni intentionate, neadevaruri colportate din naivitate si cate si mai cate alte pacate din astea! Oricat de profunde si de grave, regretele dureaza ele, dar nu o vesnicie. Ranile constiintei se vindeca si ele cand intervine, chemat cu insistenta sau ca din senin, elanul spre lumina viitorului. Ii spuneam unuia din vecinii nostri azi dimineata ca prefer sa regret ca nu am comis un pacat, decat sa am remuscari dupa ce l-am comis. Senin, mi-a replicat ca pentru el parerea de rau are accelasi gust, in orice ipostaza. Asa se face ca el alege mereu cand are prilejul unei asemena optiuni, pacatul!” Ela a intrebat intr-o doara, parand ca nu pretinde un raspuns neaparat: „Ce fel de pacat? Dintr-ale iubirii?” O vreme i s-aparut ca „Seniorul” nu o auzise, dar el a murmurat intr-un tarziu ca nu i se parea ca vecinul lui era capabil de iubire si ca el persista, ignorant, in pacate contrare iubirii. Ela nu si-a ascuns nedumerirea si chiar tentatia de a renunta sa mai urmareasca gandul „Seniorului”, dar el a privit-o in ochi si a spus raspicat: „E un animal!” Ela a tresarit infiorata de bruschetea calificativului. Dar a gasit in ochii „Seniorului” o unda de blandete si a fost tentata sa il provoace, poate chiar sa-l irite: „Dar sunt si animale superbe: leii, tigrii si chiar pisicutele; cerbii! Uneori si cainii! Sa nu uitam de cai! Dudu al meu, ca animal, reusea sa fie uneori admirabil!” Privirea „Seniorului” a devenit deodata severa, chiar s-a incruntat, parca nu neparat spre Ela, ci mai degraba in sine: „In perceptia oamenilor, Omul, ca animal, atinge performante de frumusete inegalabile si uneori suntem animale pentru a ne bucura si de o asemenea frumusete!” Si, in soapta, ezitand sa-l priveasca in ochi, Ela a intrebat: „Si e sau nu e pacat?” El i-a raspuns imediat, raspicat: „Nu cred ca stie cineva daca pacatul este sa ignori animalul din tine si din aproapele tau sau pacatul este doar atunci cand il iei in seama. Si ipocrizia, si prostia sunt evident pacate enorme!”

Vinul se racise si l-au sorbit amandoi de sete, cu pofta!

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;VIN FIERT&8221;

  1. pacatul exista doar atunci cand il iei in seama…in rest este doar o alta intamplare…
    imi place vinul fiert,dulce si aromat…
    dar acum este primavara…

  2. pacat zici….
    regrete…..
    da, este regret ca nu am facut atunci ceea ce vreea el ……dar era sa fie pacat fiindca oricum nu mai continuam in ritmul acesta (

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s