Ştiţi să mângâiaţi ca Brahms?

 

Ela nu putea să-si ascundă enervarea pricinuită de starea „Seniorului”. Era de fapt îngrijorată şi surprinsă de evenimentul neaşteptat care le modificase până la anulare crâmpeiele fascinante de boemă pe care se obişnuiseră să şi le dăruiască unul altuia. Simţea că nici el, cu piciorul  legat ]n ghips, nu era în largul lui. Nu o dorea lângă el aşa, într-o asemenea situaţie. Pudoarea lui era excedată. Cu glas răspicat, recurgând la o şoaptă cu sonoritate forţată, Ela a decis: „În fiecare seară, avem dineu împreună. Te voi hrăni şi, în schimb, tu mă vei suporta! În limita priceperii mele, pe care sper să mi-o ameliorez pe zi ce va trece, îţi voi fi şi infirmiera. De mâine vei avea un cărucior pentru invalizi cu care te vei deplasa prin camera, vei putea intra în baie pentru intimităţi, vei putea sosi la uşă, fără să mă primeşti prosternându-te ca în faţa unei prinţese orientale. Apropos! Ai facut pipi? Cum facem pipi?” După o tăcere lungă în care s-au privit nedumeriţi îndelung, „Seniorul” a plesnit tare din palme şi a început să râdă în surdină la început, hohotind apoi. Ela a izbucnit şi ea în râs, descărcându-şi nervii zilei.

Apoi au tăcut, dar fără să se gândească la complcaţiile agasante. Au mâncat împreună frugalităţi din cele aduse şi pregătite de Ela pe loc. „Aş bea vin, dar nu vom bea decât ceai, căci ţie ţi-au dat calmante să nu te doară. Ne vom chercheli imaginar, domnul meu!”

A răscolit printre discurile compacte ale „Seniorului” şi a introdus în pleier o simfonie de Brahms. „Seniorul” era aşezat pe jos, învelit cu un pled subţirel de bumbac, sprijinit de fotoliul pe care se aşezase Ela. Ascultau „Poco Allegreto” din Simfonia în Fa Major. După ce muzica a încetat, „Seniorul a oftat: „Foarte  senzuală!”. Ela protestă moale, chiar ademinitoare: „Ce-ţi veni?” Şi el a început să peroreze în şoaptă: „Brahms a fost un cuceritor de femei cu succes de invidiat de barbaţi, chiar peste veacuri!” Şi Ela şi-a aşezat capul pe o mână, după ce s-a ghemuit în fotoliu, cu picioarele strînse sub ea: „Mă simt mai bine ca după vinul pe care îl doream!” El i-a răspuns imediat: „Am ghicit că ai o senzualitate specială! De panteră tânără! De multă vreme mi te compar în gând cu o felină!”

Ela a tresărit interesată: „Serios? Bine, dar sunt multe referinţele posibile la o felină. Uite, de pildă, se vorbeşte despre dorinţa de a fi stăpână, de a controla tot împrejur. Apoi şi de înclinaţia de a obţine cu subtilitate satisfacerea oricărei dorinţe! Şi mai ales de priceperea de a se strecura neauzită şi nevazută prin spaţiu.” El şi-a dres glasul şi a precizat: „Eu reţin din toate teoriile astea despre pisici mai ales calinitatea, tandreţea caldă, fină”. Ela s-a aplecat asupra lui, să-l sărute pe creştet, dar a adăugat: „Mai pune şi că deseori îmi fac apariţia în anumite împrejurări fără ca cineva să realizeze asta şi că, deşi mă prefac deseori că aş fi tandră, nu ezit să-mi-mi scot ghearele din când în când”. „Seniorul” a încuvinnţat completarea: „Ghearele fac parte din rolul cu impunerea, cu controlul asupra celor din jur şi a imprejurărilor! Bineinţeles că eu prefer partea cu calinitatea!” Ela l-a mai pupat o dată şi i-a dat lui prilej să explice în detaliu ce îi place: „Felina este caracterizată de cererea permanentă de mângâieri. Recunosc pofta pe care mi-o stârnesc felinele de a le mâgâia şi mărturisesc că sunt permanent îngrijorat că nu izbutesc să le mângâi destul de mult şi că nu ştiu să le mângâi cum ar trebui ca ele să se simtă din ce în ce mai bine!” De departe, din adâncul fotoliului, Ela a şoptit: „La asemenea mângâieri cred că s-a gândit Brahms când a scris simfonia asta!”

„Seniorul”, aparent netulburat, şi-a continuat „conferinţa”: „Erotic vorbind aşadar, eu cred ca femeile sunt de două feluri în raport cu mângâierea. Şi anume: unele preferă şi doresc să le fie trupul frământat în puterea palmelor bărbăteşti deschise, care să le apuce carnea şi să-i încerce elasticitatea şi altele, care se bucură de efleurarea pielii, care se simt bine când vârful unor degete de caligraf redistribuie firele de lumină de pe pielea lor, deodată cu umbrele, înfiorându-i cutele cele mai delicate”.

Fără să-şi ridice capul de pe mână, cu voce leneşă, Ela i-a răspuns: „Mă regăsesc într-a doua ipostază.” A lăsat liniştea să învăluie o vreme camera, apoi, s-a ridicat din fotoliu şi a revenit la tonul cu care intrase: „Aş vrea să te târăşti până la baie şi să faci cumva pipi, înainte ca eu să cobor la mine, ca să nu-mi fie teamă că rişti să te loveşti iar, căzând pe ciment!” „Seniorul” a râs din nou, bolborosind: „Asta e o poruncă de felină atotstăpânitoare!” Ela a ridicat din umeri râzând şi ea: „Sunt o panteră perversă: treci şi fă pipi cu mine de faţă!”

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Ştiţi să mângâiaţi ca Brahms?&8221;

  1. Ascult si eu acum „Poco Allegreto”….imi suna cunoscut…poate pentru ca exprima multa tandrete…exact ca niste degete alunecand pe blana fina si lucioasa a unei pisicute…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s