MICA AVENTURĂ

Şi a venit seara în care „Seniorul” a ieşit din casă, fără să prevină pe nimeni, cu un palton greu pe umeri, sprijinit într-un baston. Îşi impunea să ajungă la Cafenea!

Abia în zăpada frământată de paşi nenumăraţi înţelesese ce diferenţă enormă este între călătoria cu gândul şi umblatul pe picioarele proprii. Mai ales când era nevoit să facă fiecare pas concentrându-se doar la mers.

A mers aproape o oră. I se făcuse frig. A intrat şi s-a oprit în uşă. Coca l-a întâmpinat cu o privire surâzătoare şi tot atât de surprinsă. A chiuit încetişor, dar când şi-a dat seama că „Seniorul” era epuizat şi-a strigat bărbatul şi amândoi l-au ajutat să ajungă încetişor să ajungă pe scaunul lui. După ce s-a aşezat, „Seniorul” le-a făcut semn să se aplece şi i-a sărutat pe obraz, şoptindu-le că nu are glas să le mulţumească.

Apoi, a băut un ceai alb cu gust de rodie.

Somnola, privind sala cafenelei prin aburul ceaiului. De parte de el, lângă o fereastră, două femei mâncau îngheţată. Discutau dându-şi frecvent replici scurte, ori punându-şi serii de întrebării la care nu se străduiau să răspundă. Purtau amândouă rochii din stofe groase şi pulovăre. Erau ciufulite de purtatul căciulilor sau al glugilor. Pe genunchii lor rotunzi se întindeau ciorapi negri fără transparenţele care ar fi putut stârni atenţie.

„Seniorul” se plictisi de imaginea lor anostă şi scoase din buzunarul hainei o carte de versuri franţuzeşti. O răsfoi îndelung, gustând din când în când câte o strofă sau doar câte un vers.

Coca l-a întrerupt întrebându-l dacă nu ar pofti puţin vin. Dar el o refuză, gândindu-se la întorsul acasă. Ar fi trebuit să se poată grăbi să-şi încheie vizita la cafenea, pe care o plănuise scurtă, ca pe o plimbare de probă. Nu reuşea însă să admită că era timpul să plece.

Reluă cititul dezordonat al versurilor. Femeile de la masa de lângă fereastră şi-au terminat îngheţatele. S-au ridicat şi,fără să-i mai stârnească interes „Seniorului”, au ieşit înfofolite în paltoanele cu glugi şi sub căciuli grele în frigul străzii. Imediat după ieşirea lor, uşa a lăsat din nou aerul rece să năvălească în cafenea. Întâi a intrat Nea Vică şi, în urma lui, Ela şi Gina. O tacere încordată se prelungea enervându-l pe „Senior”, care a strigat cât a putut de tare: „Dar luaţi loc, dacă aţi intrat!” Şi Coca, i-a îndemnat şi ea să poftească. Nea Vică l-a bătut pe umăr, răsuflând uşurat şi s-a aşezat greoi, faţă în faţă cu el. Gina i-a întins o mână, încercând să se asigure că totul e în ordine. Ela însă s-a apropiat ezitant cât a putu de mult, a dat să zâmbească, dar copleşită de lacrimi s-a prăbuşit peste „Senior” certându-l printre suspine cu aceeaşi întrebare, mereu: „Cum ai putut să faci nebunia asta? Cum ai putut?” „Seniorul” i-a răspuns cu o uitătură severă, indicându-i din ochi, cu o privire scurtă scaunul de lângă el. Apoi, tot el a stabilit să bea câte un ceai acolo şi să lase pentru acasă vinul fiert în cinstea reieşirii lui în lume. Coca le-a adus ceaiurile şi s-a grăbit să pregătească amestecul de vin cu scorţişoară, vanilie, nuci şi coajă de măr, pe care ei să-l poată pune imediat pe foc, după ce vor fi reintrat în casă.

Anunțuri

8 gânduri despre &8222;MICA AVENTURĂ&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s