DE-ALE TANDREŢII

 

Imagine

Erau momente în care Ela ar fi preferat ca Seniorul sa fie mai crud, să-şi impună dorinţa de mascul fără nicio precauţie, dar el era bolnav de tandreţe! Nici un asalt erotic nu se anunţa ireversibil, pentru că el era mereu dispus să lase loc tandreţei în orice clipă avea impresia că ar fi fost necesară. Nu se lăsa sedus total nici de acele oferte ale Elei care corespundeau fetişurilor sale, pe care le percepea totuşi irezistibile.

Ataşamentul la mintea şi la sufletul aparţinând trupului delicat al Elei era o condiţie absolut necesară. Ţinea neapărat ca ea să-i simtă afecţiunea care se amplifica în el ca o febră dulce. Amabilitatea lui faţă de ea nu era şi nu putea să fie deloc formală. Deloc rece. Substanţa acestei amabilităţi era bunătatea şi atât. Pasiunea lui, indiscutabil clocotitoare, se exterioriza doar cu gentileţe.

Uşor contrariată şi temându-se că elanul cu care porneau în câte o seară unul spre celălalt se putea întrerupe, aşa cum de altfel s-a şi întâmplat de atâtea ori, Ela îl întreba fără înconjur dacă nu cumva nu-i păsa că ar putea deveni în unele momente plicticos. Sau mai direct, se mira explicit cum de poate fi aşa de moale în comportament un bărbat care ajungea la o turgescenţă a membrului cu un nivel de duritate maximă. Să aibă o „armă” ca a lui şi să fie dispus chiar în culmea preludiului la supleţe, care putea să se manifeste chiar şi ca maleabilitate deplină.

Elei sângele i se aduna probabil în punctele critice de unde aştepta declanşarea senzaţiilor supreme şi ea devenea deodată pală sub forţa emoţiilor şi a excitaţiei, în timp ce el îi admira paloarea pielii, în care distingea, nu mai puţin excitat, unduiri de lumină de culoare argintie, auriu-verzuie sau bleu lapis-lazuli.

Îl tentau alternanţele pe care le percepea mângâind-o pe Ela, între desuurile de bumbac şi pielea ei despre care îşi spunea că e satinată. O investiga tactil, cu tuşeuri uşoare, evitând orice bruscare.

Fermitatea îi era mai întotdeauna provocată de ea şi atunci el căuta gesturi de mare eleganţă cu care, de pildă, să-i desfacă pulpele cu palmele cufundate între ele. Îi dădea mereu Elei impresia de prospeţime prin penetrări cu onctuozitate de consistenţe diferite. Numai când o simţea că doreşte să prelungească extazul coitului, atunci el îşi înfigea degetele în fundul ei (cu grijă pentru ca eventualele învineţiri ale locurilor atingerii să poată rămâne ascunse sub chiloţii oricât de mici pe care Ela îi purta).

Doar vuietului respiraţiei din timpul ejaculărilor nu-i îngăduia să devină răcnet, nu din obsesia discreţiei, ci, în asemenea caz, pentru a-i putea auzi gemetele Elei, pe care le adora şi din care simţea că obţine din nou erecţia. „Măăă, bombănea Ela gâfâind de plăcere, tu ori nu mă fuţi cu săptămânile, ori, când te apuci de mine, mi-o bagi zdravăn şi de câte trei ori!”

Anunțuri

Un gând despre &8222;DE-ALE TANDREŢII&8221;

  1. cred ca e prima data cand citesc ceva atat de erotic – explicit , la tine 🙂
    imagini fierbinti, Seniorul ca un adevarat senior, se bucura de placerea controlata…
    Ela, o norocoasa…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s