ISPITITOAREA

 

kissmoving1

Tu! Cu gura ta! Cu ochii tăi!

Cu însuflețirea ta febrilă!

Cu privirea ta mereu întrebătoare și mirată!

Cu fiecare silabă pe care o strigai,

mi-ai spus să te cuprind cu brațul.

 

Și te-am cuprins.

Și te-am întrebat dacă ți-e frig.

Și ai gângurit că nu-nu-nu, topindu-ți

silabele într-un tremol îmbietor,

pe care l-ai întrerupt urlând

să te strâng tare-tare-tare.

 

Tu! Cu gura ta!

Mi-ai primit sărutul. Cu gâtul tău

întins spre un punct cardinal înalt și incert

mi-ai primit buzele și limba

până-mprejurul urechilor tale.

kissonneck2

Da! Cu urechile tale! Ai ascultat plesnetul

mărunt al limbii mele pînă spre umerii tăi,

alunecând pe gâtul tău intins

spre un punct cardinal înalt și incert.

kissonneck

Și apoi tot tu! Tu cu mâînile tale!

Și eu cu mâinile mele,

tu, cu trupul tău și eu cu trupul meu,

3b8e6991fd2a03d2463e5108c2345200--heartbeat-

tu și eu cu trupurile noastre,

cu gurile noastre, cu însuflețirea noastră…

Anunțuri

INTRAREA PE LA SPATE

De vreo două luni, vara asta așadar, prefer, în fanteziile mele, intrarea prin poarta de la spate. Mi se pare mai primitoare. Îmi ține apetitul deschis. Știu că poate unele partenere ar putea să mă considere egoist. Rămâne însă primordială privirea lor. Întâlnirea depinde esențial de lumina din ochii lor, de chemarea din ei. Dar pentru momentul extazului anume, mi le doresc cu spatele la mine, nu pentru a deveni cavaler, călăreț adică, în sensul ordinar al cuvântului, ci pentru că le pot oferi erecția cea mai puternică. Citește în continuare „INTRAREA PE LA SPATE”

asimetrii

Intimitățile ne sunt asimetrice.

În romanul  Jean-ChristopheRomain Rolland a remarcat la personajul lui principal o anumită asimetrie, care îi conferea expresiei ceva ce nu era neapărat o impuritate, ci reflecta o ușoară tulburare sufletească, fermecătoare de altfel, părând să contrazică liniștea privirii.

În general, asimetria este considerată ceva secundar, ca o abatere de la perfecțiune, care presupune simetrie. Jumătățile inegale, deosebite între ele sunt considerate parți ale unui sistem neregulat. Dacă se observă unde va o asimetrie, se consideră  că în acel loc este o anomalie.

Lăsată în umbra, tratată ca secundară, neglijată, anomalia nu este totuși uitată și, remarcată, reactualizată, excită.

De ce ne ascundem trupurile goale? Și pentru că știm ca nu sunt perfecte. Asimetriile ne sunt evidente. Un sân nu seamănă cu celălalt. Unul din ei „privește” în afară, după cum îi este amplasat sfârcul. Un testicol este mai coborât decât celălalt. Penisul erect nu este orientat perfect înainte, ci puți sau chiar mai mult, spre dreapta sau spre stânga și, la cei foarte tineri, dar nu numai la ei, în sus, în unghi mai închis sau mai deschis față de pântec.

Din observarea acestor individualități, apare atracția, provocarea simțurilor. Stârnirea senzației erotice se accentuează și cu ajutorul vestmintelor, mai ales prin alegerea lenjeriei intime de o anumită formă. Citește în continuare „asimetrii”

Extazul în solitudine

Extazul erotic obținut în solitudine este cel mai intens, are savoarea maximă și bucuria lui crește pe măsură ce este practicat cu prețuire și poftă.

E bine sa ni-l oferim zilnic, ca pe o relaxare minunată, deconectare de la mizeriile zilnice, în intimitate deplină. Citește în continuare „Extazul în solitudine”

SECREŢII INTIME

 

056071-car10-1999-25x18
Ces humeurs bouleversantes, le sang, le sperme et les larmes.

(Jean Genet, Querelle de Brest)

C4bS0RHUYAEvLma

Poetul francez Paul Valéry a scris arar despre inima lui, dar a făcut confesiuni mai precise: „mi-am expulzat aşa de preţioasele mele lichide intime, sângele, sperma şi lacrimile.

Pentru el, încercarea de sinucidere ar fi fost ca o libaţie a unei părţi din sângele său, o revărsare a unui fluviu intern spre oceanul lumii. Nu a ajuns totuşi să se sinucidă, dar se pare, îşi înfrânsese frica de moarte.

sang

În cazul spermei, pofta inimii lui se manifesta ca o presiune, o iritare şi o acumulare a dorinţei senzuale. Ajungea să facă ofrande în neant, înainte să adoarmă: „nu îmi ejectam pentru nimeni, pentru nicio persoană, lichidul meu preţios. De aici, un cântec intraductibil în română, dar care în franceză e ameţitor: „Océan, Au néant, Onan…” Qui voulut ta perte, ô liqueur!” Povesteşte poetul că deodată, în somnul lui, au apărut imagini aşa de puternici, încât a ţâşnit din el o parte fierbinte din spuma lui intimă. Se sinţea a fi jucăria, scula senzaţiilor intime proprii. I s-a dat să aibă parte de o asemenea ejaculare mai mult sau mai puţin voluntară, mai mult sau mai puţin consimţită.

Lacrimile îi izbucneau, când se golea de secreţiile proprii, suferind, plângând aşadar.

Această pierdere de substanţă intimă, ca o dăruire de/din sine, pecetluieşte pactul magic dintre om şi natură.

91Z7G5rZ6kL._SL1500_

Expulzările, hemoragii, ejaculări, scurgeri sunt, aşa cum ni se înfăţişează din versuri şi note, semne de singurătate. Ele confirmă gândul glumeţ al lui Woody Allen

sleeper

că singura problemă a masturbării ar fi aceea că nu permite întâlnirea de persoane interesante.

TERAPIE PLĂCUTĂ!

„Excitaţia sexuală face inima să pompeze mai bine sângele!” – spune o doamnă doctor de la un spital din Frankfurt, potrivit unui studiu ştiinţific publicat acum trei ani în “New England Journal of Medicine”.

De pildă, bărbaţii care, de obicei, privesc sânii femeilor, le examinează mărimea, elasticitatea, încearcă să observe locul sfârcurilor, ascuţimea şi diametrul trăiesc mai mult decât cei indiferenţi la nuri.

Doctoriţa opina că numai zece minute de privit sâni frumoşi echivalează cu 30 de minute de aerobic.

Desigur, s-ar putea ca acelaşi efecte să aibă contemplarea unor şolduri, vibraţia feselor unei femei în mişcare, pulpele ei strânse în blugi sau ieşind de sub o fustă scurtă.

Contemplatorilor pasionaţi li se îmbunătăţeşte sănătatea, li se reduce la jumătate riscul să sufere un atac de cord sau să facă apoplexie. Ar fi plauzibilă ipoteza că li s-ar putea prelungi cu patru-cinci ani.

Valsul zorilor primei zile din an

In zori, dupa Revelion, li se facuse desigur frig.

Camera era rece. Patul nefacut. Aveau amandoi picioarele tremuratoare, mai bune pentru zbor decat pentru pasit.

Au inceput sa se sarute. Poate ca sa nu vorbeasca. Poate ca sa li se faca mai cald. Aveau gustul vinului negru amestecat cu iz de sampanie. Parul ei miroasea a tigara.

Intr-un tarziu, au inceput sa se dezbrace reciproc. Isi mototoleau hainele intre degete nesigure. Incercau sa nu le descheie, sa le faca sa alunece de pe ei fara complicatia desfacerii nasturilor sau a fermoarelor. Citește în continuare „Valsul zorilor primei zile din an”

DUPA-AMIAZA TORIDA DE AUGUST

 

Fericirea Seniorului era, în acele clipe ale după-amiezei toride august, să-i mângâie uşor, cu palma desfăcută, abia-atingând-o, fesa rondă a Elei, atât din fesă cât ieşea de sub fusta din material subţire, lăsată în dezordine din clipa în care ea se întinsese pe burtă pe cimentul fierbinte al balconului de unde soarele se retrăsese doar de câteva minute.

Se părea că Ela doarme. Respiraţia îi era egală, deşi mai accelerată decât ar fi fost normal să fie în somn, dar egală. Din când în când, Seniorul îi mângâia şi ceafa, ceva mai apăsat. Apoi palma îi revenea pe fundul pe jumătate gol. Citește în continuare „DUPA-AMIAZA TORIDA DE AUGUST”

TANDRETEA DIFUZA

Erau seri în care ea se mulţumea şi cu tandreţea difuză permanentă a Seniorului. El părea să nu-i dea prea multă atenţie. Citea. O îndemna, aproape că-i impunea şi ei să citească. Dar dacă ea nu se apuca de citit, ci asculta în dezordine, cu căştile pe urechi, orice fel de muzică, el se dovedea, fără dificultate, a fi clement. Citește în continuare „TANDRETEA DIFUZA”