d e s p r e m i n e

Lumea recunoaște că sunt în stare să schimb cu o privire și cu exclamație scurtă – interjecție naivă lumina ternă dintr-o stație de metro, adăugând de unde de neunde sclipiri vioaie ca de cristaluri mărunte, chiar înainte de intrarea trenului la linie. Acasă, pe bani puțini, traduc din oltenește în dialectul cărturești, descrierile de viață intimă din diverse publicații care se mai pot cumpăra săptămânal de la chioșcurile amplasate la intersecții. Fac dușuri cu presiune cât mai mare, după ce mă ung alternativ cu geluri aromate cu mentă, mere verzi și ulei de argan. Ies seara târziu cu bicicleta și umblu călare pe ea printre liniile de tramvai. De cele mai multe ori și foarte des fac dragoste doar cu mine, stârnit de o fantezie fabuloasă care îmi aparține doar mie și pe care abia dacă am cui să i-o împărtășesc, mai ales pentru că accept doar interlocutoare, adică discut despre asta doar cu femei rafinate, fără prejudecăți.

Reclame