Fermecătoare zeitați minore, femele crude,
Paznice de râuri, ocrotitoarele stepelor,
Străjuitoarele munților, vlaga trunchiurilor de arbori,
Mângâetoarele florilor, stârnitoarele rîurilor,
Limpezitoarele lacurilor, înflăcărătoarele efervescențelor marine,
Mă cred împletit de brațele voastre
Ca un armăsar pur-sânge, mascul adult,
Violent doar în cântec,
Dezmierdător ca un arcuș de violină,
Dezlănțuit pe carnea voastră-n vibrare.
Vă dau porunci cu voce tandră, vă ispitesc
cu ochii tulburați de poftă și pudoare.
Îmi stimulez dexteritatea – ce meșteșug plăcut! –
Și freamăt după clipa-n care
Pe una dintre voi, pe cea care mă-mbie mai mult,
Să o cuprind sub mine așternută
Și-n scoica-i vie să-mi împlânt adânc
Fusul de carne clocotind de poftă.
Și ea pătrunsă să-și rotească șoldul
Și-apoi lovind ‘napoi ce-i vâr în pântec
s-ajungem amândoi în culmi de-extaz.
(preluare de pe retea a tabloului „Nimfe si un satir” de William Adolphe Bouguereau)