EXTAZ

Gura ta geme în gura mea,

Brațele tale s-au înnodat cu brațele mele,

mi-ai închis coapsele

în ceatlăul fragil al picioarelor tale,

mă chemi în cadența lunecoasă

a șoldurilor tale care tremură în cercuri

și degetele mele coboară

în cutele cărnii tale

să le deschidă cât mai profund.

 

Și ne străbat pe amândoi

acute lumini lăuntrice

Care cântă, suspină, în ritmurile zbaterii,

Cu sincopele răsuflărilor întrerupte

De apnee, pentru dezlănțuirea gemetelor,

A câte unui strigăt și, în extaz,

Pentru un sărut nesfârșit.

PRELUDIU DE TOAMNĂ

Cât de febrilă toamna, tu!

Ea tot mai rece.

Ea, prefăcându-și răcoarea dulce

în frig acru,

tu incandescentă, ademenindu-mă

cu priviri lăcrimoase, cu lacrimi în clocot.

Noi amândoi poftindu-ne

Ca-n toiul verii, ca-n miezul iernii

Ca-n pragul nopților de iubire nebună.

 

Cat de reci genunchii tai

și ce fierbinți sunt pulpele tale

mai ales în clipele când

nu le mai poți ține lipite

și te implor să mă lași pe mine

și mă implori din ochi

să ți le desfac larg

cu amandouă palmele

întoarse-ntre ele, ca aripile

 

dinainte de zbor în adânc.

Ofertă erotică

 

 

erotica astrala

Care dintre noi este Luna si care, Soarele?! Care, noaptea? Si care, ziua! Sunt intrebari fara rost. Suntem doua sfere, cu toate punctele cardinale in noi, care se atrag, pentru ca au senzatia ca sunt incomplete daca nu se unest, daca nu respire una prin cealalta, daca nu isi contopesc gandurile si secretiile.

Ce tarziu ai inteles ca trebuie sa ma futi, ca e bine si ca e firesc sa ma futi! – i-a soptit Ela Seniorului intr-o seara, cand I s-a furisat in casa, in timp ce ele plutea intre somn, lectura si muzica, in semi-intuneric.

El a privit-o lung si a inteles, cu simtul lui pedagogic excesiv si permanent ca ea il scruta cu ochii, asteptandu-i reactia la rostirea verbului scos fara ezitare din argoul neutilizat vreodata in convorbirile lor. Cu acelasi simti excesiv al pedagogiei, a ignorat abaterea ei lexicala, si sarutat-o parinteste pe frunte, retinandu-si cu greu zambetul ironic.

“Nu mi-a dat prin minte niciodata sa aflu daca ar fi mai bine sa fiu Soare, decat Luna intre noi doi. Ti se pare grav ca nu mi-a pasat de chestia asta asa de poetica, la care tu te-ai gandit?”

“Nu, nu e grav!” a raspuns el, intr-un tarziu, dupa ce, aparent, a cantarit cu grija solutia problemei.

A luat-o in brate si a sarutat-o cu o voluptate, de care ea a fost surprinsa. Nu a ezitat sa se lipeasca toata de el imediat.

Valsul zorilor primei zile din an

In zori, dupa Revelion, li se facuse desigur frig.

Camera era rece. Patul nefacut. Aveau amandoi picioarele tremuratoare, mai bune pentru zbor decat pentru pasit.

Au inceput sa se sarute. Poate ca sa nu vorbeasca. Poate ca sa li se faca mai cald. Aveau gustul vinului negru amestecat cu iz de sampanie. Parul ei miroasea a tigara.

Intr-un tarziu, au inceput sa se dezbrace reciproc. Isi mototoleau hainele intre degete nesigure. Incercau sa nu le descheie, sa le faca sa alunece de pe ei fara complicatia desfacerii nasturilor sau a fermoarelor.

Să-l văd călărind!

Să-l văd călărind!.

DEBUTUL SEXUAL AL UNUI BARBAT IN SECOLUL XIX

Ceai cu aroma de menta este bautura pe care o prefera toata vara, Seniorul, la cafenea. Citeste din presa literara si soarbe licoarea fara rost, savurand-o totusi.

Uneori se asaza la masa lui si Ela, asa, de parca acela ar fi fost unicul lor loc de intalnire.

Privirii mirate a Seniorului ea ii raspunde cu explicatia ca ii da un fior de teama ideea ca s-ar simti singur.

Ea nu bea ceai. Rar i se face pofta de inghetata. Si il starneste sa-i tina cu vocea joasa adevarate excursuri, pornind de la cate o propozitie incitatoare din reviste.

O priveste in ochi grav si ii adreseaza fraze precum: „Unul dintre canoanele frumusetii in secolul XIX era, dupa Larousse, pielea sub care se pare ca se vede viata cum circula!”

Nostalgii solitare

Erau si amintiri, mai noi, mai vechi, pe care Seniorul le gusta in solitudine. Fara tristete, fara durere, dar cu vibratii sufletesti adanci, cu iesiri din ceasurile curente, cu evadari in trecutul senin si dulce al unor clipe bune

 

http://youtu.be/8kKFnEaR1Zw?list=UUEHV9I3GtC5Y-BBTfT4HqsA

INTENSITATEA UNOR SENZATII EFEMERE

Era evident ca Ela dorea sa auda de la Senior comentariul senzual despre cum functioneaza fetisurile, precum obsesia tipului cu care a conversat pe net, pentru ciorapii intinsi pe gambe, dar mai ales pe pulpele, dezvelite anume de sub rochia cu poale „intamplator” neglijate.

Inceput de aventura pe “FB” si “Mess”

Ela i-a dat Seniorului, intr-o seara, sa citeasca un dialog intamplator in care se angajase cu un tip, pe Messenger, dup ace primise de la acela un “like” pe Facebook, in dreptul unor poze pe care le pusese asa aiurea pe “peretele ei”.

Tipul a salutat-o in scris cu celebrul “Hi” si ea raspuns tot cu “Hi”. El a si precizat: “Tocmai iti admiram pozele”.

Apoi, Ela: “Poze ca toate pozele” si el: “Eeeei nuuu, pentru ochii care stiu sa vada si pentru cei sensibili la anumite aspecte sunt minunate” Si Ela l-a intrebat: “Ce aspecte?” si el i-a raspuns “In special splendoarea picioarelor imbracate cu gust in ciorapi”

Ela: “Ciorapii iti plac mult?”

El: Este evident ca picioarele imi plac, pozitiile lor atragatoare si ciorapii ca mijloc de a le pune in evidenta. Ti-am marturisit admiratia mea, si ti-am dezvaluit si unul din fetisurile mele legate de simturi”