Extazul în solitudine

Extazul erotic obținut în solitudine este cel mai intens, are savoarea maximă și bucuria lui crește pe măsură ce este practicat cu prețuire și poftă.

E bine sa ni-l oferim zilnic, ca pe o relaxare minunată, deconectare de la mizeriile zilnice, în intimitate deplină. Citește în continuare „Extazul în solitudine”

SECREŢII INTIME

 

056071-car10-1999-25x18
Ces humeurs bouleversantes, le sang, le sperme et les larmes.

(Jean Genet, Querelle de Brest)

C4bS0RHUYAEvLma

Poetul francez Paul Valéry a scris arar despre inima lui, dar a făcut confesiuni mai precise: „mi-am expulzat aşa de preţioasele mele lichide intime, sângele, sperma şi lacrimile.

Pentru el, încercarea de sinucidere ar fi fost ca o libaţie a unei părţi din sângele său, o revărsare a unui fluviu intern spre oceanul lumii. Nu a ajuns totuşi să se sinucidă, dar se pare, îşi înfrânsese frica de moarte.

sang

În cazul spermei, pofta inimii lui se manifesta ca o presiune, o iritare şi o acumulare a dorinţei senzuale. Ajungea să facă ofrande în neant, înainte să adoarmă: „nu îmi ejectam pentru nimeni, pentru nicio persoană, lichidul meu preţios. De aici, un cântec intraductibil în română, dar care în franceză e ameţitor: „Océan, Au néant, Onan…” Qui voulut ta perte, ô liqueur!” Povesteşte poetul că deodată, în somnul lui, au apărut imagini aşa de puternici, încât a ţâşnit din el o parte fierbinte din spuma lui intimă. Se sinţea a fi jucăria, scula senzaţiilor intime proprii. I s-a dat să aibă parte de o asemenea ejaculare mai mult sau mai puţin voluntară, mai mult sau mai puţin consimţită.

Lacrimile îi izbucneau, când se golea de secreţiile proprii, suferind, plângând aşadar.

Această pierdere de substanţă intimă, ca o dăruire de/din sine, pecetluieşte pactul magic dintre om şi natură.

91Z7G5rZ6kL._SL1500_

Expulzările, hemoragii, ejaculări, scurgeri sunt, aşa cum ni se înfăţişează din versuri şi note, semne de singurătate. Ele confirmă gândul glumeţ al lui Woody Allen

sleeper

că singura problemă a masturbării ar fi aceea că nu permite întâlnirea de persoane interesante.

Valsul zorilor primei zile din an

In zori, dupa Revelion, li se facuse desigur frig.

Camera era rece. Patul nefacut. Aveau amandoi picioarele tremuratoare, mai bune pentru zbor decat pentru pasit.

Au inceput sa se sarute. Poate ca sa nu vorbeasca. Poate ca sa li se faca mai cald. Aveau gustul vinului negru amestecat cu iz de sampanie. Parul ei miroasea a tigara.

Intr-un tarziu, au inceput sa se dezbrace reciproc. Isi mototoleau hainele intre degete nesigure. Incercau sa nu le descheie, sa le faca sa alunece de pe ei fara complicatia desfacerii nasturilor sau a fermoarelor. Citește în continuare „Valsul zorilor primei zile din an”

DUPA-AMIAZA TORIDA DE AUGUST

 

Fericirea Seniorului era, în acele clipe ale după-amiezei toride august, să-i mângâie uşor, cu palma desfăcută, abia-atingând-o, fesa rondă a Elei, atât din fesă cât ieşea de sub fusta din material subţire, lăsată în dezordine din clipa în care ea se întinsese pe burtă pe cimentul fierbinte al balconului de unde soarele se retrăsese doar de câteva minute.

Se părea că Ela doarme. Respiraţia îi era egală, deşi mai accelerată decât ar fi fost normal să fie în somn, dar egală. Din când în când, Seniorul îi mângâia şi ceafa, ceva mai apăsat. Apoi palma îi revenea pe fundul pe jumătate gol. Citește în continuare „DUPA-AMIAZA TORIDA DE AUGUST”

DE-ALE TANDREŢII

 

Imagine

Erau momente în care Ela ar fi preferat ca Seniorul sa fie mai crud, să-şi impună dorinţa de mascul fără nicio precauţie, dar el era bolnav de tandreţe! Nici un asalt erotic nu se anunţa ireversibil, pentru că el era mereu dispus să lase loc tandreţei în orice clipă avea impresia că ar fi fost necesară. Nu se lăsa sedus total nici de acele oferte ale Elei care corespundeau fetişurilor sale, pe care le percepea totuşi irezistibile. Citește în continuare „DE-ALE TANDREŢII”

EXTAZUL CEL MARE

„Este posibil ca o femeie să-şi ofere mintal un orgasm?”

Imagine

Peste câteva zile, madam Laura s-a întâlnit, chiar pe pragul cafenelei cu Ela. Trecea doar pe acolo. Ela tocmai aruncase o privire înautru să vadă daca nu cumva Seniorul se oprise acolo. Nu era in cafenea. Rămăsese deci acasă. „Ştii ce îl frământa nu demult? Dacă poate o femeie să varieze numai gândindu-se că şi-o trage!?” Ela şi-a reţinut râsul, abia-abia. Pe de o parte, îi venea să râdă de formula dulce-vulgară pe care Madam Laura o foloosea, absolut străină de vorbirea şi de gândul Seniorului. Pe de altă parte, ar mai fi râs şi de de  filosoficalele lui nebune, obsesiile lui erotice, plăcerea lui de a-+şi cultiva curiozităţile uneori enorme despre intimitatea femeilor. Dar era ale lui şi uneori se detaşa de ele şi le exterioriza cu umor, aşa cum a făcut-o, bineînţeles, şi în discuţia de care povestea madam Laura. Seara, a dat năvală peste Senior şi i-a pus întrebarea pe care i-o dezvăluise madam Laura. Seniorul a luat un aer visător.

Şi Ela l-a provocat, parcă cerându-i un sfat: „Dacă nu am încercat încă, dar aş încerca, aş putea să învăţ cum să obţin minunata stare, fără riscul de a eşua şi de a periclita pentru vreme multă, dacă nu definitiv, acest fel de plăcere?” El a privit-o lung, vrând parcă să înţeleagă dacă ea este şi cât de cât ironică, jucăuşă. Citește în continuare „EXTAZUL CEL MARE”

POFTE DE PROFA

 

Intr-o seara, a intrat in Cafeneaua “La Coca” si a discutat indelung cu Coca, madam Laura, profesoara de biologie si colega cu “Seniorul”. Nu il observase pe “Senior”, care citea ceva, cu un ceai in fata, la masa lui, ca de obicei. Ii atrasese insa Coca atentia ca “este si dom’ profesor pe aici.”

Madam Laura si-a rotit ochii prin cafenea, privirile li s-au intalnit si “Seniorul” s-a ridicat sa-i sarute mana, afisand o mare bucurie pentru revedere. A poftit-o sa ia loc la masa unde citea el, dupa ce a inteles ca ea avea chef de vorba. Si avea intr-adevar!

Dintr-una intr-alta, stiind ca “Seniorul” e de neabordat in barfele despre ce se petrecea intre titularii cancelariei, madam Laura de biologie a ajuns sa spuna ca este uluita de numeroasele scandaluri sexuale recente care au ca protagonişti profesoare şi elevi. Citește în continuare „POFTE DE PROFA”

REVELIOANE „LA COCA”

De Craciun si de Revelion, Nea Vica profesorul pensionar, de la parter, Emilia, vanzatoarea de la supermarketul de la parterul blocului vecin, Titi, administratorul unui spital si baiatul lor dintr-a saptea, de la etajul al optulea, „Seniorul” de la etajul al zecelea au petrecut noptile festive impreuna la „Cafeneaua-Ceainarie”, adica „la Coca” si la Bica. In mijlocul localului, fusese aranjata o masa dreptunghiulara pentru 12 persoane, sase pe o parte si sase pe cealalta. Citește în continuare „REVELIOANE „LA COCA””