SECREŢII INTIME

 

Ces humeurs bouleversantes, le sang, le sperme et les larmes.

(Jean Genet, Querelle de Brest)

Poetul francez Paul Valéry a scris arar despre inima lui, dar a făcut confesiuni mai precise: „mi-am expulzat aşa de preţioasele mele lichide intime, sângele, sperma şi lacrimile.

Pentru el, încercarea de sinucidere ar fi fost ca o libaţie a unei părţi din sângele său, o revărsare a unui fluviu intern spre oceanul lumii. Nu a ajuns totuşi să se sinucidă, dar se pare, îşi înfrânsese frica de moarte.

În cazul spermei, pofta inimii lui se manifesta ca o presiune, o iritare şi o acumulare a dorinţei senzuale. Ajungea să facă ofrande în neant, înainte să adoarmă: „nu îmi ejectam pentru nimeni, pentru nicio persoană, lichidul meu preţios. De aici, un cântec intraductibil în română, dar care în franceză e ameţitor: „Océan, Au néant, Onan…” Qui voulut ta perte, ô liqueur!” Povesteşte poetul că deodată, în somnul lui, au apărut imagini aşa de puternici, încât a ţâşnit din el o parte fierbinte din spuma lui intimă. Se sinţea a fi jucăria, scula senzaţiilor intime proprii. I s-a dat să aibă parte de o asemenea ejaculare mai mult sau mai puţin voluntară, mai mult sau mai puţin consimţită.

Lacrimile îi izbucneau, când se golea de secreţiile proprii, suferind, plângând aşadar.

Această pierdere de substanţă intimă, ca o dăruire de/din sine, pecetluieşte pactul magic dintre om şi natură.

Expulzările, hemoragii, ejaculări, scurgeri sunt, aşa cum ni se înfăţişează din versuri şi note, semne de singurătate. Ele confirmă gândul glumeţ al lui Woody Allen

că singura problemă a masturbării ar fi aceea că nu permite întâlnirea de persoane interesante.

TANDRETEA DIFUZA

Erau seri în care ea se mulţumea şi cu tandreţea difuză permanentă a Seniorului. El părea să nu-i dea prea multă atenţie. Citea. O îndemna, aproape că-i impunea şi ei să citească. Dar dacă ea nu se apuca de citit, ci asculta în dezordine, cu căştile pe urechi, orice fel de muzică, el se dovedea, fără dificultate, a fi clement.

ÎNDURAREA DELICIILOR

În esenţă, serile în care Ela l-a însoţit pe „Senior” în tunelul lui de răbdare spre convalescenţa mult aşteptată şi spre vindecare, după aventura stradală la care luase parte alături de ambele părţi ale unui conflict, au cuprins gândul că i-ar îngheţa cuvintele pe buze celui care ar pierde prea mult timp, încercând să rezolve enigmele legate de ocaziile ratate din care i-a fost alcătuită viaţa.

Ela se întristase copilăreşte când „Seniorul” i-a spus, cu glas indiferent, fără să clipească măcar o singura dată, că nu s-a îndrăgostit nicio zi şi nici nu s-a imaginat îndrăgostit de vreo elevă.

Amour perdu?

Da, a fost o vreme când “Seniorul” a tânjit după soţia directorului adjunct al liceului. Se cunoscuseră într-o excursie în care ea îşi însoţise bărbatul. Apoi, s-au întâlnit întâmplător şi au schimbat, întâi fraze politicoase uzuale şi, nu după multă vreme, confidenţe mărunte, aparent fără rost.

Seară literară

Poliţistul care îl vizitase pe “Senior” tocmai ieşea din bloc, însoţit de nea Vică, pe când Ela dădea să intre. I-au făcut loc să treacă, în timp ce Nea Vică a salutat-o cu o mormăială şugubeaţă.

Ela a urcat în apartamentul ei, gândindu-se că liniştea de pe faţa lui Nea Vică putea să însemne că “Seniorul” se afla în condiţii normale. I-a dat totuşi un telefon să-l înştiinţeze că este acasă. L-a anunţat că vine pe la el mai pe seară.

COUGAR

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Madam Laura, profesoara de biologie, colegă cu “Seniorul”, a mai trecut pe la cafeneaua “La Coca” şi într-o seară fierbinte de august. Abia se întorsese de la mare, pielea îi lucea ciocolatie, era toată un zâmbet. Avea o fustă largă în culori vii, deloc lunga şi în loc de bluza, doar un „ahh-bras” liliachiu, care atrăgea toate privirile spre rotunzimile ferme, dar elastice ale bustului ei.

Amantele maritate sunt comode, placute si interesante

Si deodata, privindu-l gales, dar insistent in ochi pe “Senior”, Ela i-a pus o intrebare la care era evident ca astepta un raspuns: “Te-ai fi culcat cu mine mult mai inainte daca as fi fost maritata, nu-i asa?

Una din dilemele „Seniorului”

Intalnirea de dupa Miezul Noptii

S-au intors in tacere, Ela si „Seniorul”, mergand unul langa celalalt, cu pasi rari, dar egali, in acelasi ritm, cu fruntile ridicate sa se confrunte cu aerul inghetat, pe care il colorau cu cate un zambet larg, persistent. Nu discutau, de parca isi ascultau unul altuia gandurile fara sa si le destainuie.

VIN FIERT

Cu grija ca Ela sa nu ii poata surprinde privirea cu care o admira, „Seniorul” isi rotea mereu capul intrebator: „Si Dudu? Nu apare si el?”

Ela a luat si ea loc, parca plutind cateva clipe deasupra unui scaun si i-a dat explicatii: „Dudu nu mai apare. Incepand chiar de azi, 1 ianuarie, el nu mai locuieste aici! Amanetase casa, ma rog, o pusese gaj la o banca si i-am rascumparat-o! Am trait vreun an impreuna, dar a decis sa ma paraseasca odata cu casa. A sters-o! S-a dus la furat prin Europa! Mi-a promis solemn ca nu voi mai auzi de el! Asa ca eu azi sarbatoresc si Anul Nou si un fel de prima zi de libertate!” Dupa minute lungi de tacere, in care sufrageria a fost dominata de zambetul Elei, „Seniorul” s-a ridicat deodata de pe fotoliu si i-a spus: „Mi-ati facut o surpriza, doamna! Ma pregatisem pentru o serata printre tineri!” Ela si-a ascuns zambetul si cu o voce egala a intrebat: „Surpriza este asa de mare incat simtiti nevoia sa ma parasiti?”