Intimitățile ne sunt asimetrice.
În romanul Jean-Christophe, Romain Rolland a remarcat la personajul lui principal o anumită asimetrie, care îi conferea expresiei ceva ce nu era neapărat o impuritate, ci reflecta o ușoară tulburare sufletească, fermecătoare de altfel, părând să contrazică liniștea privirii.
În general, asimetria este considerată ceva secundar, ca o abatere de la perfecțiune, care presupune simetrie. Jumătățile inegale, deosebite între ele sunt considerate parți ale unui sistem neregulat. Dacă se observă unde va o asimetrie, se consideră că în acel loc este o anomalie.
Lăsată în umbra, tratată ca secundară, neglijată, anomalia nu este totuși uitată și, remarcată, reactualizată, excită.
De ce ne ascundem trupurile goale? Și pentru că știm ca nu sunt perfecte. Asimetriile ne sunt evidente. Un sân nu seamănă cu celălalt. Unul din ei „privește” în afară, după cum îi este amplasat sfârcul. Un testicol este mai coborât decât celălalt. Penisul erect nu este orientat perfect înainte, ci puți sau chiar mai mult, spre dreapta sau spre stânga și, la cei foarte tineri, dar nu numai la ei, în sus, în unghi mai închis sau mai deschis față de pântec.
Din observarea acestor individualități, apare atracția, provocarea simțurilor. Stârnirea senzației erotice se accentuează și cu ajutorul vestmintelor, mai ales prin alegerea lenjeriei intime de o anumită formă. Citește în continuare „asimetrii” →