INTRAREA PE LA SPATE

De vreo două luni, vara asta așadar, prefer, în fanteziile mele, intrarea prin poarta de la spate. Mi se pare mai primitoare. Îmi ține apetitul deschis. Știu că poate unele partenere ar putea să mă considere egoist. Rămâne însă primordială privirea lor. Întâlnirea depinde esențial de lumina din ochii lor, de chemarea din ei. Dar pentru momentul extazului anume, mi le doresc cu spatele la mine, nu pentru a deveni cavaler, călăreț adică, în sensul ordinar al cuvântului, ci pentru că le pot oferi erecția cea mai puternică. Citește în continuare „INTRAREA PE LA SPATE”

Anunțuri

asimetrii

Intimitățile ne sunt asimetrice.

În romanul  Jean-ChristopheRomain Rolland a remarcat la personajul lui principal o anumită asimetrie, care îi conferea expresiei ceva ce nu era neapărat o impuritate, ci reflecta o ușoară tulburare sufletească, fermecătoare de altfel, părând să contrazică liniștea privirii.

În general, asimetria este considerată ceva secundar, ca o abatere de la perfecțiune, care presupune simetrie. Jumătățile inegale, deosebite între ele sunt considerate parți ale unui sistem neregulat. Dacă se observă unde va o asimetrie, se consideră  că în acel loc este o anomalie.

Lăsată în umbra, tratată ca secundară, neglijată, anomalia nu este totuși uitată și, remarcată, reactualizată, excită.

De ce ne ascundem trupurile goale? Și pentru că știm ca nu sunt perfecte. Asimetriile ne sunt evidente. Un sân nu seamănă cu celălalt. Unul din ei „privește” în afară, după cum îi este amplasat sfârcul. Un testicol este mai coborât decât celălalt. Penisul erect nu este orientat perfect înainte, ci puți sau chiar mai mult, spre dreapta sau spre stânga și, la cei foarte tineri, dar nu numai la ei, în sus, în unghi mai închis sau mai deschis față de pântec.

Din observarea acestor individualități, apare atracția, provocarea simțurilor. Stârnirea senzației erotice se accentuează și cu ajutorul vestmintelor, mai ales prin alegerea lenjeriei intime de o anumită formă. Citește în continuare „asimetrii”

Extazul în solitudine

Extazul erotic obținut în solitudine este cel mai intens, are savoarea maximă și bucuria lui crește pe măsură ce este practicat cu prețuire și poftă.

E bine sa ni-l oferim zilnic, ca pe o relaxare minunată, deconectare de la mizeriile zilnice, în intimitate deplină. Citește în continuare „Extazul în solitudine”

SECREŢII INTIME

 

056071-car10-1999-25x18
Ces humeurs bouleversantes, le sang, le sperme et les larmes.

(Jean Genet, Querelle de Brest)

C4bS0RHUYAEvLma

Poetul francez Paul Valéry a scris arar despre inima lui, dar a făcut confesiuni mai precise: „mi-am expulzat aşa de preţioasele mele lichide intime, sângele, sperma şi lacrimile.

Pentru el, încercarea de sinucidere ar fi fost ca o libaţie a unei părţi din sângele său, o revărsare a unui fluviu intern spre oceanul lumii. Nu a ajuns totuşi să se sinucidă, dar se pare, îşi înfrânsese frica de moarte.

sang

În cazul spermei, pofta inimii lui se manifesta ca o presiune, o iritare şi o acumulare a dorinţei senzuale. Ajungea să facă ofrande în neant, înainte să adoarmă: „nu îmi ejectam pentru nimeni, pentru nicio persoană, lichidul meu preţios. De aici, un cântec intraductibil în română, dar care în franceză e ameţitor: „Océan, Au néant, Onan…” Qui voulut ta perte, ô liqueur!” Povesteşte poetul că deodată, în somnul lui, au apărut imagini aşa de puternici, încât a ţâşnit din el o parte fierbinte din spuma lui intimă. Se sinţea a fi jucăria, scula senzaţiilor intime proprii. I s-a dat să aibă parte de o asemenea ejaculare mai mult sau mai puţin voluntară, mai mult sau mai puţin consimţită.

Lacrimile îi izbucneau, când se golea de secreţiile proprii, suferind, plângând aşadar.

Această pierdere de substanţă intimă, ca o dăruire de/din sine, pecetluieşte pactul magic dintre om şi natură.

91Z7G5rZ6kL._SL1500_

Expulzările, hemoragii, ejaculări, scurgeri sunt, aşa cum ni se înfăţişează din versuri şi note, semne de singurătate. Ele confirmă gândul glumeţ al lui Woody Allen

sleeper

că singura problemă a masturbării ar fi aceea că nu permite întâlnirea de persoane interesante.

TERAPIE PLĂCUTĂ!

„Excitaţia sexuală face inima să pompeze mai bine sângele!” – spune o doamnă doctor de la un spital din Frankfurt, potrivit unui studiu ştiinţific publicat acum trei ani în “New England Journal of Medicine”.

De pildă, bărbaţii care, de obicei, privesc sânii femeilor, le examinează mărimea, elasticitatea, încearcă să observe locul sfârcurilor, ascuţimea şi diametrul trăiesc mai mult decât cei indiferenţi la nuri.

Doctoriţa opina că numai zece minute de privit sâni frumoşi echivalează cu 30 de minute de aerobic.

Desigur, s-ar putea ca acelaşi efecte să aibă contemplarea unor şolduri, vibraţia feselor unei femei în mişcare, pulpele ei strânse în blugi sau ieşind de sub o fustă scurtă.

Contemplatorilor pasionaţi li se îmbunătăţeşte sănătatea, li se reduce la jumătate riscul să sufere un atac de cord sau să facă apoplexie. Ar fi plauzibilă ipoteza că li s-ar putea prelungi cu patru-cinci ani.

AROMELE

Cafeaua, mai ales cea arabică, fiartă turceşte şi lăsată să aburească în încăpere îi stârneşte pofta de amor şi femeii, şi bărbatului.

Cu atât mai tare dacă încăperea este deja discret îmbibată de un iz de vanilie.

Efectele depind însă şi de plăcereile foarte subiective de a simţi arome. Unii nu suportă de pildă santalul. Altora le este indiferentă aroma de jasmin, în timp ce sunt femei cărora jasminul le sugerează coitul.

Cacaoa nu are efecte erotice prin aromă, ci mai mult prin efectele chimice ulterioare ingurgitării. Cacaoa fiartă în vodcă şi sorbită fierbinte are efecte aproape instantanee.

Unele soiuri de trandafiri, dau într-o încăpere doar prin aroma care adie printre perdele de afară, dintr-o grădină, contribuie la ambianţa de relaxare de caare este nevoie înainte de dezlănţuire a poftei erotice.

Cine are rafinament deosebit, se poate autosatisface sub imperiul uneia dintre aceste arome.

erotica astrala

Care dintre noi este Luna si care, Soarele?! Care, noaptea? Si care, ziua! Sunt intrebari fara rost. Suntem doua sfere, cu toate punctele cardinale in noi, care se atrag, pentru ca au senzatia ca sunt incomplete daca nu se unest, daca nu respire una prin cealalta, daca nu isi contopesc gandurile si secretiile.

Ce tarziu ai inteles ca trebuie sa ma futi, ca e bine si ca e firesc sa ma futi! – i-a soptit Ela Seniorului intr-o seara, cand I s-a furisat in casa, in timp ce ele plutea intre somn, lectura si muzica, in semi-intuneric.

El a privit-o lung si a inteles, cu simtul lui pedagogic excesiv si permanent ca ea il scruta cu ochii, asteptandu-i reactia la rostirea verbului scos fara ezitare din argoul neutilizat vreodata in convorbirile lor. Cu acelasi simti excesiv al pedagogiei, a ignorat abaterea ei lexicala, si sarutat-o parinteste pe frunte, retinandu-si cu greu zambetul ironic.

“Nu mi-a dat prin minte niciodata sa aflu daca ar fi mai bine sa fiu Soare, decat Luna intre noi doi. Ti se pare grav ca nu mi-a pasat de chestia asta asa de poetica, la care tu te-ai gandit?”

“Nu, nu e grav!” a raspuns el, intr-un tarziu, dupa ce, aparent, a cantarit cu grija solutia problemei.

A luat-o in brate si a sarutat-o cu o voluptate, de care ea a fost surprinsa. Nu a ezitat sa se lipeasca toata de el imediat.

Valsul zorilor primei zile din an

In zori, dupa Revelion, li se facuse desigur frig.

Camera era rece. Patul nefacut. Aveau amandoi picioarele tremuratoare, mai bune pentru zbor decat pentru pasit.

Au inceput sa se sarute. Poate ca sa nu vorbeasca. Poate ca sa li se faca mai cald. Aveau gustul vinului negru amestecat cu iz de sampanie. Parul ei miroasea a tigara.

Intr-un tarziu, au inceput sa se dezbrace reciproc. Isi mototoleau hainele intre degete nesigure. Incercau sa nu le descheie, sa le faca sa alunece de pe ei fara complicatia desfacerii nasturilor sau a fermoarelor. Citește în continuare „Valsul zorilor primei zile din an”