erotica astrala

Care dintre noi este Luna si care, Soarele?! Care, noaptea? Si care, ziua! Sunt intrebari fara rost. Suntem doua sfere, cu toate punctele cardinale in noi, care se atrag, pentru ca au senzatia ca sunt incomplete daca nu se unest, daca nu respire una prin cealalta, daca nu isi contopesc gandurile si secretiile.

Ce tarziu ai inteles ca trebuie sa ma futi, ca e bine si ca e firesc sa ma futi! – i-a soptit Ela Seniorului intr-o seara, cand I s-a furisat in casa, in timp ce ele plutea intre somn, lectura si muzica, in semi-intuneric.

El a privit-o lung si a inteles, cu simtul lui pedagogic excesiv si permanent ca ea il scruta cu ochii, asteptandu-i reactia la rostirea verbului scos fara ezitare din argoul neutilizat vreodata in convorbirile lor. Cu acelasi simti excesiv al pedagogiei, a ignorat abaterea ei lexicala, si sarutat-o parinteste pe frunte, retinandu-si cu greu zambetul ironic.

“Nu mi-a dat prin minte niciodata sa aflu daca ar fi mai bine sa fiu Soare, decat Luna intre noi doi. Ti se pare grav ca nu mi-a pasat de chestia asta asa de poetica, la care tu te-ai gandit?”

“Nu, nu e grav!” a raspuns el, intr-un tarziu, dupa ce, aparent, a cantarit cu grija solutia problemei.

A luat-o in brate si a sarutat-o cu o voluptate, de care ea a fost surprinsa. Nu a ezitat sa se lipeasca toata de el imediat.

Valsul zorilor primei zile din an

In zori, dupa Revelion, li se facuse desigur frig.

Camera era rece. Patul nefacut. Aveau amandoi picioarele tremuratoare, mai bune pentru zbor decat pentru pasit.

Au inceput sa se sarute. Poate ca sa nu vorbeasca. Poate ca sa li se faca mai cald. Aveau gustul vinului negru amestecat cu iz de sampanie. Parul ei miroasea a tigara.

Intr-un tarziu, au inceput sa se dezbrace reciproc. Isi mototoleau hainele intre degete nesigure. Incercau sa nu le descheie, sa le faca sa alunece de pe ei fara complicatia desfacerii nasturilor sau a fermoarelor. Citește în continuare „Valsul zorilor primei zile din an”

DEBUTUL SEXUAL AL UNUI BARBAT IN SECOLUL XIX

Ceai cu aroma de menta este bautura pe care o prefera toata vara, Seniorul, la cafenea. Citeste din presa literara si soarbe licoarea fara rost, savurand-o totusi.

Uneori se asaza la masa lui si Ela, asa, de parca acela ar fi fost unicul lor loc de intalnire.

Privirii mirate a Seniorului ea ii raspunde cu explicatia ca ii da un fior de teama ideea ca s-ar simti singur.

Ea nu bea ceai. Rar i se face pofta de inghetata. Si il starneste sa-i tina cu vocea joasa adevarate excursuri, pornind de la cate o propozitie incitatoare din reviste.

O priveste in ochi grav si ii adreseaza fraze precum: „Unul dintre canoanele frumusetii in secolul XIX era, dupa Larousse, pielea sub care se pare ca se vede viata cum circula!”

Venus-detail

Citește în continuare „DEBUTUL SEXUAL AL UNUI BARBAT IN SECOLUL XIX”

DUPA-AMIAZA TORIDA DE AUGUST

 

Fericirea Seniorului era, în acele clipe ale după-amiezei toride august, să-i mângâie uşor, cu palma desfăcută, abia-atingând-o, fesa rondă a Elei, atât din fesă cât ieşea de sub fusta din material subţire, lăsată în dezordine din clipa în care ea se întinsese pe burtă pe cimentul fierbinte al balconului de unde soarele se retrăsese doar de câteva minute.

Se părea că Ela doarme. Respiraţia îi era egală, deşi mai accelerată decât ar fi fost normal să fie în somn, dar egală. Din când în când, Seniorul îi mângâia şi ceafa, ceva mai apăsat. Apoi palma îi revenea pe fundul pe jumătate gol. Citește în continuare „DUPA-AMIAZA TORIDA DE AUGUST”