ABIA DEZVELITĂ

As vrea sa fii o un murmur de vânt cald

Si de-aș putea să te respir

Într-un cuvânt

Da, într-un singur cuvânt!

 

As vrea sa fii o șoaptă-ntr-un suspin

Silaba unică de-ncuviințare

 

O singură suflare

Da, dintr-o singură suflare!

 

Să fii aș vrea fiorul

Unei povești încă nespuse

Încă neînțelese, poate abia uitate,

Pe care s-o murmurăm simultan

Buzele tale-ntre buzele mele.

 

Să fii aș vrea foșnetul incert

De frunză care cade

Al veșmântului tău abia desprins

De pe șoldurile tale, al mâinii

Care-mi tremură pe pielea ta

Abia dezvelită.

RUT CLASIC

Fermecătoare zeitați minore, femele crude,

Paznice de râuri, ocrotitoarele stepelor,

Străjuitoarele munților, vlaga trunchiurilor de arbori,

Mângâetoarele florilor, stârnitoarele rîurilor,

Limpezitoarele lacurilor, înflăcărătoarele efervescențelor marine,

Mă cred împletit de brațele voastre

Ca un armăsar pur-sânge, mascul adult,

Violent doar în cântec,

Dezmierdător ca un arcuș de violină,

Dezlănțuit pe carnea voastră-n vibrare.

 

Vă dau porunci cu voce tandră, vă ispitesc

cu ochii tulburați de poftă și pudoare.

Îmi stimulez dexteritatea – ce meșteșug plăcut! –

Și freamăt după clipa-n care

Pe una dintre voi, pe cea care mă-mbie mai mult,

Să o cuprind sub mine așternută

Și-n scoica-i vie să-mi împlânt adânc

Fusul de carne clocotind de poftă.

Și ea pătrunsă să-și rotească șoldul

Și-apoi lovind ‘napoi ce-i vâr în pântec

s-ajungem amândoi în culmi de-extaz.

 

(preluare de pe retea a tabloului „Nimfe si un satir” de William Adolphe Bouguereau)

ISPITITOAREA

 

Tu! Cu gura ta! Cu ochii tăi!

Cu însuflețirea ta febrilă!

Cu privirea ta mereu întrebătoare și mirată!

Cu fiecare silabă pe care o strigai,

mi-ai spus să te cuprind cu brațul.

 

Și te-am cuprins.

Și te-am întrebat dacă ți-e frig.

Și ai gângurit că nu-nu-nu, topindu-ți

silabele într-un tremol îmbietor,

pe care l-ai întrerupt urlând

să te strâng tare-tare-tare.

 

Tu! Cu gura ta!

Mi-ai primit sărutul. Cu gâtul tău

întins spre un punct cardinal înalt și incert

mi-ai primit buzele și limba

până-mprejurul urechilor tale.

Da! Cu urechile tale! Ai ascultat plesnetul

mărunt al limbii mele pînă spre umerii tăi,

alunecând pe gâtul tău intins

spre un punct cardinal înalt și incert.

Și apoi tot tu! Tu cu mâînile tale!

Și eu cu mâinile mele,

tu, cu trupul tău și eu cu trupul meu,

tu și eu cu trupurile noastre,

cu gurile noastre, cu însuflețirea noastră…

SPASM NOCTURN

Se revărsa deja noaptea-n oraș!

De ce am ieșit singur în piața unde încă fremăta
o grămadă informă de oameni?
Căutam un chip desenat cu o peniță fină
Și te-am găsit! Și ți-am șoptit rugător

Extazul în solitudine

Extazul erotic obținut în solitudine este cel mai intens, are savoarea maximă și bucuria lui crește pe măsură ce este practicat cu prețuire și poftă.

E bine sa ni-l oferim zilnic, ca pe o relaxare minunată, deconectare de la mizeriile zilnice, în intimitate deplină.

AROMELE

Cafeaua, mai ales cea arabică, fiartă turceşte şi lăsată să aburească în încăpere îi stârneşte pofta de amor şi femeii, şi bărbatului.

Cu atât mai tare dacă încăperea este deja discret îmbibată de un iz de vanilie.

Efectele depind însă şi de plăcereile foarte subiective de a simţi arome. Unii nu suportă de pildă santalul. Altora le este indiferentă aroma de jasmin, în timp ce sunt femei cărora jasminul le sugerează coitul.

Cacaoa nu are efecte erotice prin aromă, ci mai mult prin efectele chimice ulterioare ingurgitării. Cacaoa fiartă în vodcă şi sorbită fierbinte are efecte aproape instantanee.

Unele soiuri de trandafiri, dau într-o încăpere doar prin aroma care adie printre perdele de afară, dintr-o grădină, contribuie la ambianţa de relaxare de caare este nevoie înainte de dezlănţuire a poftei erotice.

Cine are rafinament deosebit, se poate autosatisface sub imperiul uneia dintre aceste arome.

Valsul zorilor primei zile din an

In zori, dupa Revelion, li se facuse desigur frig.

Camera era rece. Patul nefacut. Aveau amandoi picioarele tremuratoare, mai bune pentru zbor decat pentru pasit.

Au inceput sa se sarute. Poate ca sa nu vorbeasca. Poate ca sa li se faca mai cald. Aveau gustul vinului negru amestecat cu iz de sampanie. Parul ei miroasea a tigara.

Intr-un tarziu, au inceput sa se dezbrace reciproc. Isi mototoleau hainele intre degete nesigure. Incercau sa nu le descheie, sa le faca sa alunece de pe ei fara complicatia desfacerii nasturilor sau a fermoarelor.

DUPA-AMIAZA TORIDA DE AUGUST

 

Fericirea Seniorului era, în acele clipe ale după-amiezei toride august, să-i mângâie uşor, cu palma desfăcută, abia-atingând-o, fesa rondă a Elei, atât din fesă cât ieşea de sub fusta din material subţire, lăsată în dezordine din clipa în care ea se întinsese pe burtă pe cimentul fierbinte al balconului de unde soarele se retrăsese doar de câteva minute.

Se părea că Ela doarme. Respiraţia îi era egală, deşi mai accelerată decât ar fi fost normal să fie în somn, dar egală. Din când în când, Seniorul îi mângâia şi ceafa, ceva mai apăsat. Apoi palma îi revenea pe fundul pe jumătate gol.

TANDRETEA DIFUZA

Erau seri în care ea se mulţumea şi cu tandreţea difuză permanentă a Seniorului. El părea să nu-i dea prea multă atenţie. Citea. O îndemna, aproape că-i impunea şi ei să citească. Dar dacă ea nu se apuca de citit, ci asculta în dezordine, cu căştile pe urechi, orice fel de muzică, el se dovedea, fără dificultate, a fi clement.

DE-ALE TANDREŢII

 

Erau momente în care Ela ar fi preferat ca Seniorul sa fie mai crud, să-şi impună dorinţa de mascul fără nicio precauţie, dar el era bolnav de tandreţe! Nici un asalt erotic nu se anunţa ireversibil, pentru că el era mereu dispus să lase loc tandreţei în orice clipă avea impresia că ar fi fost necesară. Nu se lăsa sedus total nici de acele oferte ale Elei care corespundeau fetişurilor sale, pe care le percepea totuşi irezistibile.