Extazul în solitudine

Extazul erotic obținut în solitudine este cel mai intens, are savoarea maximă și bucuria lui crește pe măsură ce este practicat cu prețuire și poftă.

E bine sa ni-l oferim zilnic, ca pe o relaxare minunată, deconectare de la mizeriile zilnice, în intimitate deplină. Citește în continuare „Extazul în solitudine”

SECREŢII INTIME

 

056071-car10-1999-25x18
Ces humeurs bouleversantes, le sang, le sperme et les larmes.

(Jean Genet, Querelle de Brest)

C4bS0RHUYAEvLma

Poetul francez Paul Valéry a scris arar despre inima lui, dar a făcut confesiuni mai precise: „mi-am expulzat aşa de preţioasele mele lichide intime, sângele, sperma şi lacrimile.

Pentru el, încercarea de sinucidere ar fi fost ca o libaţie a unei părţi din sângele său, o revărsare a unui fluviu intern spre oceanul lumii. Nu a ajuns totuşi să se sinucidă, dar se pare, îşi înfrânsese frica de moarte.

sang

În cazul spermei, pofta inimii lui se manifesta ca o presiune, o iritare şi o acumulare a dorinţei senzuale. Ajungea să facă ofrande în neant, înainte să adoarmă: „nu îmi ejectam pentru nimeni, pentru nicio persoană, lichidul meu preţios. De aici, un cântec intraductibil în română, dar care în franceză e ameţitor: „Océan, Au néant, Onan…” Qui voulut ta perte, ô liqueur!” Povesteşte poetul că deodată, în somnul lui, au apărut imagini aşa de puternici, încât a ţâşnit din el o parte fierbinte din spuma lui intimă. Se sinţea a fi jucăria, scula senzaţiilor intime proprii. I s-a dat să aibă parte de o asemenea ejaculare mai mult sau mai puţin voluntară, mai mult sau mai puţin consimţită.

Lacrimile îi izbucneau, când se golea de secreţiile proprii, suferind, plângând aşadar.

Această pierdere de substanţă intimă, ca o dăruire de/din sine, pecetluieşte pactul magic dintre om şi natură.

91Z7G5rZ6kL._SL1500_

Expulzările, hemoragii, ejaculări, scurgeri sunt, aşa cum ni se înfăţişează din versuri şi note, semne de singurătate. Ele confirmă gândul glumeţ al lui Woody Allen

sleeper

că singura problemă a masturbării ar fi aceea că nu permite întâlnirea de persoane interesante.

AROMELE

Cafeaua, mai ales cea arabică, fiartă turceşte şi lăsată să aburească în încăpere îi stârneşte pofta de amor şi femeii, şi bărbatului.

Cu atât mai tare dacă încăperea este deja discret îmbibată de un iz de vanilie.

Efectele depind însă şi de plăcereile foarte subiective de a simţi arome. Unii nu suportă de pildă santalul. Altora le este indiferentă aroma de jasmin, în timp ce sunt femei cărora jasminul le sugerează coitul.

Cacaoa nu are efecte erotice prin aromă, ci mai mult prin efectele chimice ulterioare ingurgitării. Cacaoa fiartă în vodcă şi sorbită fierbinte are efecte aproape instantanee.

Unele soiuri de trandafiri, dau într-o încăpere doar prin aroma care adie printre perdele de afară, dintr-o grădină, contribuie la ambianţa de relaxare de caare este nevoie înainte de dezlănţuire a poftei erotice.

Cine are rafinament deosebit, se poate autosatisface sub imperiul uneia dintre aceste arome.

Valsul zorilor primei zile din an

In zori, dupa Revelion, li se facuse desigur frig.

Camera era rece. Patul nefacut. Aveau amandoi picioarele tremuratoare, mai bune pentru zbor decat pentru pasit.

Au inceput sa se sarute. Poate ca sa nu vorbeasca. Poate ca sa li se faca mai cald. Aveau gustul vinului negru amestecat cu iz de sampanie. Parul ei miroasea a tigara.

Intr-un tarziu, au inceput sa se dezbrace reciproc. Isi mototoleau hainele intre degete nesigure. Incercau sa nu le descheie, sa le faca sa alunece de pe ei fara complicatia desfacerii nasturilor sau a fermoarelor. Citește în continuare „Valsul zorilor primei zile din an”

DUPA-AMIAZA TORIDA DE AUGUST

 

Fericirea Seniorului era, în acele clipe ale după-amiezei toride august, să-i mângâie uşor, cu palma desfăcută, abia-atingând-o, fesa rondă a Elei, atât din fesă cât ieşea de sub fusta din material subţire, lăsată în dezordine din clipa în care ea se întinsese pe burtă pe cimentul fierbinte al balconului de unde soarele se retrăsese doar de câteva minute.

Se părea că Ela doarme. Respiraţia îi era egală, deşi mai accelerată decât ar fi fost normal să fie în somn, dar egală. Din când în când, Seniorul îi mângâia şi ceafa, ceva mai apăsat. Apoi palma îi revenea pe fundul pe jumătate gol. Citește în continuare „DUPA-AMIAZA TORIDA DE AUGUST”

TANDRETEA DIFUZA

Erau seri în care ea se mulţumea şi cu tandreţea difuză permanentă a Seniorului. El părea să nu-i dea prea multă atenţie. Citea. O îndemna, aproape că-i impunea şi ei să citească. Dar dacă ea nu se apuca de citit, ci asculta în dezordine, cu căştile pe urechi, orice fel de muzică, el se dovedea, fără dificultate, a fi clement. Citește în continuare „TANDRETEA DIFUZA”

DE-ALE TANDREŢII

 

Imagine

Erau momente în care Ela ar fi preferat ca Seniorul sa fie mai crud, să-şi impună dorinţa de mascul fără nicio precauţie, dar el era bolnav de tandreţe! Nici un asalt erotic nu se anunţa ireversibil, pentru că el era mereu dispus să lase loc tandreţei în orice clipă avea impresia că ar fi fost necesară. Nu se lăsa sedus total nici de acele oferte ale Elei care corespundeau fetişurilor sale, pe care le percepea totuşi irezistibile. Citește în continuare „DE-ALE TANDREŢII”

DIS-PUNERI

Care dintre noi este Luna si care, Soarele?! Care, noaptea? Si care, ziua! Sunt intrebari fara rost. Suntem doua sfere, cu toate punctele cardinale in noi, care se atrag, pentru ca au senzatia ca sunt incomplete daca nu se unesc, daca nu respira una prin cealalta, daca nu isi contopesc gandurile si secretiile.

Imagine

Ce tarziu ai inteles ca trebuie sa ma f… Citește în continuare „DIS-PUNERI”

ÎNDURAREA DELICIILOR

În esenţă, serile în care Ela l-a însoţit pe „Senior” în tunelul lui de răbdare spre convalescenţa mult aşteptată şi spre vindecare, după aventura stradală la care luase parte alături de ambele părţi ale unui conflict, au cuprins gândul că i-ar îngheţa cuvintele pe buze celui care ar pierde prea mult timp, încercând să rezolve enigmele legate de ocaziile ratate din care i-a fost alcătuită viaţa.

Ela se întristase copilăreşte când „Seniorul” i-a spus, cu glas indiferent, fără să clipească măcar o singura dată, că nu s-a îndrăgostit nicio zi şi nici nu s-a imaginat îndrăgostit de vreo elevă. Citește în continuare „ÎNDURAREA DELICIILOR”

Amour perdu?

Da, a fost o vreme când “Seniorul” a tânjit după soţia directorului adjunct al liceului. Se cunoscuseră într-o excursie în care ea îşi însoţise bărbatul. Apoi, s-au întâlnit întâmplător şi au schimbat, întâi fraze politicoase uzuale şi, nu după multă vreme, confidenţe mărunte, aparent fără rost. Citește în continuare „Amour perdu?”