ABIA DEZVELITĂ

As vrea sa fii o un murmur de vânt cald

Si de-aș putea să te respir

Într-un cuvânt

Da, într-un singur cuvânt!

 

As vrea sa fii o șoaptă-ntr-un suspin

Silaba unică de-ncuviințare

 

O singură suflare

Da, dintr-o singură suflare!

 

Să fii aș vrea fiorul

Unei povești încă nespuse

Încă neînțelese, poate abia uitate,

Pe care s-o murmurăm simultan

Buzele tale-ntre buzele mele.

 

Să fii aș vrea foșnetul incert

De frunză care cade

Al veșmântului tău abia desprins

De pe șoldurile tale, al mâinii

Care-mi tremură pe pielea ta

Abia dezvelită.

RUT CLASIC

Fermecătoare zeitați minore, femele crude,

Paznice de râuri, ocrotitoarele stepelor,

Străjuitoarele munților, vlaga trunchiurilor de arbori,

Mângâetoarele florilor, stârnitoarele rîurilor,

Limpezitoarele lacurilor, înflăcărătoarele efervescențelor marine,

Mă cred împletit de brațele voastre

Ca un armăsar pur-sânge, mascul adult,

Violent doar în cântec,

Dezmierdător ca un arcuș de violină,

Dezlănțuit pe carnea voastră-n vibrare.

 

Vă dau porunci cu voce tandră, vă ispitesc

cu ochii tulburați de poftă și pudoare.

Îmi stimulez dexteritatea – ce meșteșug plăcut! –

Și freamăt după clipa-n care

Pe una dintre voi, pe cea care mă-mbie mai mult,

Să o cuprind sub mine așternută

Și-n scoica-i vie să-mi împlânt adânc

Fusul de carne clocotind de poftă.

Și ea pătrunsă să-și rotească șoldul

Și-apoi lovind ‘napoi ce-i vâr în pântec

s-ajungem amândoi în culmi de-extaz.

 

(preluare de pe retea a tabloului „Nimfe si un satir” de William Adolphe Bouguereau)

EXTAZ

Gura ta geme în gura mea,

Brațele tale s-au înnodat cu brațele mele,

mi-ai închis coapsele

în ceatlăul fragil al picioarelor tale,

mă chemi în cadența lunecoasă

a șoldurilor tale care tremură în cercuri

și degetele mele coboară

în cutele cărnii tale

să le deschidă cât mai profund.

 

Și ne străbat pe amândoi

acute lumini lăuntrice

Care cântă, suspină, în ritmurile zbaterii,

Cu sincopele răsuflărilor întrerupte

De apnee, pentru dezlănțuirea gemetelor,

A câte unui strigăt și, în extaz,

Pentru un sărut nesfârșit.

PRELUDIU DE TOAMNĂ

Cât de febrilă toamna, tu!

Ea tot mai rece.

Ea, prefăcându-și răcoarea dulce

în frig acru,

tu incandescentă, ademenindu-mă

cu priviri lăcrimoase, cu lacrimi în clocot.

Noi amândoi poftindu-ne

Ca-n toiul verii, ca-n miezul iernii

Ca-n pragul nopților de iubire nebună.

 

Cat de reci genunchii tai

și ce fierbinți sunt pulpele tale

mai ales în clipele când

nu le mai poți ține lipite

și te implor să mă lași pe mine

și mă implori din ochi

să ți le desfac larg

cu amandouă palmele

întoarse-ntre ele, ca aripile

 

dinainte de zbor în adânc.

ISPITITOAREA

 

Tu! Cu gura ta! Cu ochii tăi!

Cu însuflețirea ta febrilă!

Cu privirea ta mereu întrebătoare și mirată!

Cu fiecare silabă pe care o strigai,

mi-ai spus să te cuprind cu brațul.

 

Și te-am cuprins.

Și te-am întrebat dacă ți-e frig.

Și ai gângurit că nu-nu-nu, topindu-ți

silabele într-un tremol îmbietor,

pe care l-ai întrerupt urlând

să te strâng tare-tare-tare.

 

Tu! Cu gura ta!

Mi-ai primit sărutul. Cu gâtul tău

întins spre un punct cardinal înalt și incert

mi-ai primit buzele și limba

până-mprejurul urechilor tale.

Da! Cu urechile tale! Ai ascultat plesnetul

mărunt al limbii mele pînă spre umerii tăi,

alunecând pe gâtul tău intins

spre un punct cardinal înalt și incert.

Și apoi tot tu! Tu cu mâînile tale!

Și eu cu mâinile mele,

tu, cu trupul tău și eu cu trupul meu,

tu și eu cu trupurile noastre,

cu gurile noastre, cu însuflețirea noastră…

SPASM NOCTURN

Se revărsa deja noaptea-n oraș!

De ce am ieșit singur în piața unde încă fremăta
o grămadă informă de oameni?
Căutam un chip desenat cu o peniță fină
Și te-am găsit! Și ți-am șoptit rugător

SUPUNERE

Au făcut și experiența supunerii totale. Seniorul a acceptat să i se supună Ellei și Ella a avut curiozitatea să vadă până unde putea să întindă coarda.

După ce îl dezbrăcase complet, i-a legat mâinile la spate. Și picioarele la glezne, așa încât să poată umbla cu pași mărunți.

INTRAREA PE LA SPATE

De vreo două luni, vara asta așadar, prefer, în fanteziile mele, intrarea prin poarta de la spate. Mi se pare mai primitoare. Îmi ține apetitul deschis. Știu că poate unele partenere ar putea să mă considere egoist. Rămâne însă primordială privirea lor. Întâlnirea depinde esențial de lumina din ochii lor, de chemarea din ei. Dar pentru momentul extazului anume, mi le doresc cu spatele la mine, nu pentru a deveni cavaler, călăreț adică, în sensul ordinar al cuvântului, ci pentru că le pot oferi erecția cea mai puternică.

asimetrii

Intimitățile ne sunt asimetrice.

În romanul  Jean-Christophe, Romain Rolland a remarcat la personajul lui principal o anumită asimetrie, care îi conferea expresiei ceva ce nu era neapărat o impuritate, ci reflecta o ușoară tulburare sufletească, fermecătoare de altfel, părând să contrazică liniștea privirii.

În general, asimetria este considerată ceva secundar, ca o abatere de la perfecțiune, care presupune simetrie. Jumătățile inegale, deosebite între ele sunt considerate parți ale unui sistem neregulat. Dacă se observă unde va o asimetrie, se consideră  că în acel loc este o anomalie.

Lăsată în umbra, tratată ca secundară, neglijată, anomalia nu este totuși uitată și, remarcată, reactualizată, excită.

De ce ne ascundem trupurile goale? Și pentru că știm ca nu sunt perfecte. Asimetriile ne sunt evidente. Un sân nu seamănă cu celălalt. Unul din ei „privește” în afară, după cum îi este amplasat sfârcul. Un testicol este mai coborât decât celălalt. Penisul erect nu este orientat perfect înainte, ci puți sau chiar mai mult, spre dreapta sau spre stânga și, la cei foarte tineri, dar nu numai la ei, în sus, în unghi mai închis sau mai deschis față de pântec.

Din observarea acestor individualități, apare atracția, provocarea simțurilor. Stârnirea senzației erotice se accentuează și cu ajutorul vestmintelor, mai ales prin alegerea lenjeriei intime de o anumită formă.

Extazul în solitudine

Extazul erotic obținut în solitudine este cel mai intens, are savoarea maximă și bucuria lui crește pe măsură ce este practicat cu prețuire și poftă.

E bine sa ni-l oferim zilnic, ca pe o relaxare minunată, deconectare de la mizeriile zilnice, în intimitate deplină.